Prin 2006 aveam un coleg care venea uneori cu bicicleta la serviciu. Era ceva bizar pe vremea aia cand traficul infernal incepea sa cuprinda Bucurestiul, iar sportul national era depasirea coloanei de la semafor pe contrasens. Apoi a aparut ideea cu pistele pentru biciclisti, chiar am alergat la un cros prin 2008 unde se promitea de catre organizatori construirea unui metru de pista pentru biciclete pentru fiecare participant inscris. Rezultatul se poate vedea aici. Apoi au aparut din ce in ce mai multi biciclisti: in parcuri, in week-end-uri, apoi si in fiecare zi, am vazut oameni mergand la sercviciu sau la cumparaturi cu bicicleta, au aparut programe de inchiriat biciclete, posibilitatea de a lua bicicleta in metrou, locuri de parcat bicicletele pe langa unele cladiri de birouri. Si fiecare biciclist pe care il vad pe strada imi da un sentiment de bucurie. E drept ca acele piste facute pe trotuare sunt mai mult de forma si sunt blocate de tot felul de alte obstacole, dar sper ca cererea tot mai mare de infrastructura pentru biciclisti sa duca si la sporirea ofertei. Astept ziua in care o sa vad ce am vazut acum multi ani in Amsterdam: un mare bulevard impartit in trei parti egale pentru biciclisti, tramvaie si masini.
Vorbeam acum cateva zile cu un amic care pleca in vacanta la Paris si am inceput sa ii povestesc cum sa isi ia un abonament pe o saptamana la metrou, dar mi-a zis ca nu are nevoie de asa ceva. O sa isi ia abonament pentru bicicleta si o sa o foloseasca pe unde are nevoie (poti sa o inchiriezi dintr-un loc si sa o returnezi la destinatie).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu